Feel Good, Have Fun - Enjoy the Journey!

Life Is Supposed to be Fun. Don't you just sort of know that life is supposed to be fun? Isn't there a part of you deep inside that says - "Yeah, I know that's true. That makes me happy." When you recognize that life can be outrageously fun and that you can be audaciously happy, you begin to dissolve the contradictory beliefs that have been covering up this most precious knowing.

Perhaps you remember knowing this as a kid, before they convinced you that life is hard and so very serious. You were right - and it's now time to live what YOU know to be true: Life is supposed to be bubbles and sparkles and adventure!

Feel Good. Have Fun. Enjoy The Journey. The best thing you can do for yourself and the best thing you can do for anyone you care about - in fact, the best thing you can do for our world - is to make feeling good, having fun, and enjoying the journey your number one priority.

Despre copilarie e mult de vorbit

Ma gandeam sa schimbam putin registrul si sa vorbim de ... bancile scolii...

Cum am trecut prin scoala, cat de mult ne-a influentat viata, viitorul si ce intamplari am avut parte.

Oricum...nu am sa scriu frustrarile mele dar scoala din romania e de "kk". Multa materie aruncata in elevi fara a avea o continuitate si o parte atractiva. Stiti voi "cica daca vrei sa inveti cu adevarat inveti in orice conditie" dar totusi rolul lor care e? Care e rolul dascalilor? Sa ne scoata la tabla si sa ne faca de ras doar pentru ca ei si-au gresit cariera si in loc sa ajunga sa profeseze in cercetare au ajuns sa predea diverse materii la copii? Deci pana la urma daca ajungem sa invatam ceva se datoreaza doar faptlui ca noi am vrut si ca am avut capacitatea de a asimila si sintetiza cunostinte. Ca din partea lor e doar un haos....na ca am zis-o!

Deci ne intalnim cu povesti de pe bancile scolii...poate si putine picanterii...!

Chipintaci "TM"

Gheata cu doua atribute: rece si dura!

Ce face romanul daca e gheata si zapada afara iarna? Scoate sania, patinele, sky-urii si pleaca la derdelus. Uite asa am facut si eu prin 2001, mi-am luat patinele in picioare m-am imbracat bine...ca doar e vorba de mers la sanius, si am plecat pe dealurile patriei. Si la deal si la vale...de cateva ori pana am cazut. De cazut mai cade omul...dar sa nu-si mai aminteasca nimic...e grav. Asa am patit eu...si de atunci reticenta la patinat pe gheata. Asa ca ...aveti grija oamenilor!

Chipintaci!(trade mark)

Precautii

Tot din acelaşi ciclu al întâmplărilor din copilărie am una trăită pe pielea mea. Să vedeţi cum "cine se frige o dată suflă şi în iaurt". Era începutul vacanţei de vară....treceam cred în clasa a 8-a, şi împreună cu 2 amici am plecat să vizităm un fost vecin de scară. Chestia e că pentru a ajunge acasă la vecin trebuia să mergem pe jos prin "ţigănie", pe la periferia oraşului iaşi, adică prin Pacureţ. Toate bune şi frumoase până în acea zonă, unde am fost acostaţi de 2 ţigani, care ne-au cerut ajutorul pentru a căra nişte lemne de la malul bahluiului până la stradă. Acolo, pe malul bahluiului, a inceput percheziţia. Eu am fost deposedat de frumoşii papuci din dotare, iar unul dintre prietenii mei a fost lasat fara şosete şi încă ceva, nu mai ţin minte exact. Ca talhăria să fie completă, cei 2 ţigani ne-au forţat sa intrăm în bahlui fara a le pasa dacă noi ştim sa inotăm. După ce am trecut apa am avut de mers desculţ pe o pajişte proaspăt cosită, apoi pe macadamul de la calea ferată. Apoi a urmat confruntarea cu parinţii si "bataia binemeritată". Concluzia e că acuma sunt mult mai atent la cei din jurul meu. Încerc să le anticipez mişcările pentru a mă putea feri/proteja. Deci dacă nu eşti masiv şi nu ştii karate mai bine mergi "cu ochii in patru"!.

Subiectele siropoase urmează in viitorul apropiat!!!!

chipintaci :P

Din copilarie

La capitolul asta sunt multe povesti de scris...dar nu stiu cat sunt de relevante. Eu usor usor incerc sa ajung acolo unde ma intereseaza mai mult...o sa vedeti voi!

chipintaci (marca inregistrata adrik)

Sa incepem cu inceputul!

Sa ne aduncem aminte ca fiecare am fost mici, chiar copii :P. Va mai aduceti aminte intamplari? situatii prin care ati trecutvoi sau prietenii vostri. In metoda de depasire a acelor situatii isi pune amprenta educatia si experienta dobandita pana la acel moment.

Am sa relatez cateva intamplari reale grele dar si comice (la momentul acesta)

1*Ultima zi de vacanta inaintea clasei a 7-a, gloata de baieti dornici de o baie in infecta apa ce curge prin Iasi "Bahluiul". Pana aici nimic iesit din comun...ca doar noi romanii avem experienta in a ne "trata" pielea cu tot felul de bacterii si microorganisme din apele meleagurilor. Sa revin...totul bine si frumos pana cand unul din baieti "reuseste" sa-si faca o taietura in calcai lunga de vreo 5-7 centimetri si adanca de un centimetru. Va dati seama ca sangele curgea din piciorul baiatului si trebuia facut ceva...instinctul din mine a gasit o solutie de moment, am legat in jurul gleznei piciorului afectat o sfoara pentru a opri sangerarea. Ce a urmat?...bineinteles cateva copci (cred ca 4 sau 5) si o perioada buna departe de placerile copilariei (mingea, bicicleta)

2*Anul urmator aceeasi zi 14 septembrie, acelasi personaj, alt accident stupid. Din teribilism s-a urcat pe un vagon de tren si a intrat in campul electric al unui conductor strabatut de 27 000 V. A urmat o lunga perioada de recuperare pentru acel baiat...(si semne ce la va purta toata viata, "cicatrici" fizice si psihice)

3*Situatii la general sunt primele lectii de mers pe bicicleta sau primele lectii de inot...si perseverenta de care am dat dovada fiecare.

s-a nascut un blog

Buna ziua colegi!

Cu ajutorul unui blog poti demonstra si altora ca daca este dorinta se poate realiza orice...

Acesta e primul pas...el nu inseamna numai exprimarea frustrarilor sau alte chestii...ci si o comunicare...o comunicare cu tine insuti...

Tot ce trebuie sa faci e sa citesti ce ai postat si apoi sa incerci sa te corectezi pe tine insuti... e un fel de oglinda a ta, a nostra.

Sper ca fiecare post scris sa fie la obiect si sa exprime ceva...sa nu fie scris doar de dragul unei noi zile trecute...

Multzam....

Andrei